Rezultat în 1958 din încrucișarea Payne × PI 159568 în cadrul programului de selecție Serr-Forde, omologat în SUA în 1968 — cu 11 ani înaintea lui Chandler. Introdus întâmplător în Moldova în anul 2007, a fost identificat și studiat de Pepiniera Voinești din anul 2014, care a inițiat procesul de omologare a soiului în Moldova.
Dezmugurit timpuriu (cu 12 zile înaintea lui Chandler) — expune soiul la antracnoză, bacterioză și viermele mărului, dar vigoarea mare și recoltarea timpurie îl fac foarte potrivit pentru livezi neirigate, în zone aride sau cu ploi rare primăvara. Autofertil, nu necesită polenizatori; fructificare laterală de circa 55-65% (față de 90% la Chandler), dar compensează prin adaptarea excelentă la secetă, unde depășește chiar Chandler — descris de unul dintre creatorii săi, Harold Forde, ca soi care „prosperă în adversitate”.
Rezistență bună la bacterioză cu un program cupric standard (mai susținut în primăveri ploioase), dar sensibil fără aceste tratamente. Nucă de 14 g, foarte uniformă, coajă subțire cu sudură perfectă, 57-58% miez, predominant light/extra light. Scheme de plantare: 8 m între rânduri și 6-8 m pe rând (8×8 rezervat solurilor profunde și fertile); fertilizare cu azot inutilă în primii 4-5 ani, cu excepția solurilor foarte sărace. Cerere puternică pentru acest soi în sudul Europei (România, Bulgaria, Grecia) — zone secetoase cu resurse limitate de irigare.
